Numele cinstit al cuiva
E cea mai de preț comoară,
Nu i-l întina vreodată
C-o necugetată faptă
Și nu-l face de ocară,
Că vei da greu socoteală.

Că aceasta-i poate-aduce
Nimicirea-ntregii vieți.
Mulți și-ar dori să nu mai fie
Viața fără bucurie,
Viața cu atât dispreț
Ca a unui biet scaieț.

Cinstea-i orișicând frumoasă
Chiar sub orice-nfățișare.
Hainele nu-i dau nici cinstea,
Nici nu-i luminează mintea,
Nici frumusețea cui n-o are.
Ele-l apără de frig și soare.

Fugi oricând de omul care
N-are cinste, nici rușine
Și nu-și ține nici cuvântul.
Greu îl ține și pământul
Că nici gura nu și-o ține.
Când nu-l chemi atuncea vine.

Fiica mea, decât averea
Și decât viața, -ți spun!
Prețuiește mai mult cinstea!
Domnu-ți lumineze mintea,
Numele și gândul bun
Pe-al vieții tale drum!

Că nici mii de-averi și aur,
Și nici casă sau castel
Fără nume de cinstită,
Dovadă că ești pocăită
Nu te-arată un model,
O podoabă la Betel.

De ești credincios în viață,
Orișicum te-ai socotit,
Tu n-ai altă cale numai
Calea crucii către rai,
Calea omului cinstit,
Ca să fii de El primit.
Amin. (Luni, 14 decembrie 2020)